Ce duh ai şi ce putere.
Sa-mpleteşti ceara cu miere,
De la floarea din gradina,
Ostenita de albina?
Tu aduni de pe meIeaguri,
Pentru stupi şi pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi şi leacuri,
Poate ca de mii de veacuri.
Ca din lana, ca din ace,
Ţeşi reţeaua de ghioace,
De celule-n care pui

Mierea dulce şi un pui.
Scule, numere, cantare
Au pus la masuratoare
Ca-ncaperea cea mai mare
În gaoacea cea mai mica
E ghiocul tau, fetica
Eşti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, far saştii,
Ai facut bijuterii
Şi minuni în toata clipa
Cu musteaţa şi aripa.
Şi, cum ştii, muncind, sa taci,
Nu te lauzi cu ce faci.